Coronavirusul ne obligă să ne schimbăm toate tradițiile de înmormântare.

„În timp ce munca noastră este considerată esențială – de autorități și de întreaga umanitate, zi de zi – focarul a schimbat practic totul pentru noi: aranjam să îngropăm decedatul, iar oamenii care lucrează la casa noastră de pompe funebre sunt numai martori la înmormântări. Nu putem lăsa familiile extinse să vină cu cei dragi pentru ultima oară. Luăm măsuri de precauție elaborate și minuțioase atunci când manipulăm cadavrele persoanelor care au murit de covid-19, pentru a evita răspândirea epidemiei” – director firma de pompe funebre.

De mai multe ori în ultimele trei săptămâni, a trebuit să le spun oamenilor că nu își vor vedea membrii familiei decedați. Este chinuitor.…

Trebuie să evităm toate suprafețele înconjurătoare în locul unui deces covid, de obicei un azil de bătrâni sau un spital. 

Sterilizarea suplimentară a tuturor suprafețelor din centrul nostru de îngrijire necesită timp – timp pe care s-ar putea să nu-l avem în curând pe măsură ce numărul deceselor crește – și ne reamintește tuturor cu și mai multă claritate că am ales o profesie care ne face în fiecare zi să ne confruntăm cu natura mortalitatea, inclusiv a noastră.

Suntem obișnuiți să ținem doliu împreună. Ce se întâmplă când nu putem?

Pentru toate decesele, pandemia ne-a forțat să ne schimbăm practicile. Obișnuiam să întâlnim familii îndoliate pentru a discuta despre aranjamentele funerare în persoană, însă pandemia ne-a forțat de la jumătatea lunii martie 2021 să sunăm sau luăm chat-uri video , în funcție de ceea ce preferă fiecare.

Toate aceste pietre de încercare – aceste momente de conectare cu familiile noastre – sunt înlocuite de acest virus insidios. Speranța mea este că este doar temporar și să se termine în curând.

Cultura noastră modernă de negare a morții ne-a făcut să ne fie frică de morții noștri. De obicei, putem echilibra frica cu dragostea și putem arăta compasiune față de cei care au murit, precum și față de cei rămași în suferință. Covid-19, din păcate, ne face acum să ne temem de cei vii. Avem nevoie de curaj pentru a trece împreună.