Telefonul sună în toiul nopții sau într-o dimineață obișnuită, iar vestea schimbă tot. În următoarele ore, familia trebuie să facă lucruri la care nu se gândise niciodată și pentru care, de cele mai multe ori, nimeni nu o pregătise. Cine sună primul? Unde sunt actele? Ce trebuie făcut imediat și ce poate aștepta până a doua zi? Un răspuns calm, pas cu pas, ajută mult. Nu înlocuiește îndrumarea celor care se ocupă de aceste situații, dar oferă un punct de plecare când emoția face totul încețoșat.
Primul pas: constatarea decesului
Când o persoană moare acasă, primul lucru necesar este ca decesul să fie constatat oficial de un medic. Dacă este vorba de un bolnav aflat în îngrijire, de multe ori medicul de familie sau cel care îl urmărește știe situația și poate fi contactat direct. În alte cazuri, se apelează numărul unic de urgență, iar operatorul explică ce urmează și cine vine.
În aceste momente nu trebuie să dovedești nimic și nici să explici mai mult decât știi. Spune adevărul, la obiect: cine este persoana, ce s-a întâmplat, dacă are boli cunoscute. Păstrează la îndemână buletinul celui decedat și, dacă există, ultimele documente medicale, fișele de externare, rețetele, biletele de trimitere. Medicul le va cere adesea.
Nu aduna lucruri în grabă și nu face curățenie în încăpere înainte de sosirea medicului. Dacă poți, liniștește-te cu un pahar de apă și cere unui apropiat să stea lângă tine. Nu ești obligat să rămâi singur cu această sarcină.
Documentul care deschide celelalte uși
După constatare, medicul întocmește un act medical care atestă decesul și cauza lui. Fără acesta nu se poate trece la pașii următori, de aceea merită să te asiguri că îl primești și că ai înțeles cui trebuie predat mai departe. Dacă ceva nu este clar, întreabă din nou. E mai bine să ceri de trei ori o explicație decât să rămâi cu o lipsă care te obligă să te întorci peste câteva zile.
Pe baza acestui document și a actelor de identitate se obține apoi certificatul oficial de deces de la instituția competentă din localitatea unde a survenit decesul. Cine poate merge să-l ceară, ce acte sunt necesare și în ce interval trebuie făcut sunt lucruri care se verifică la instituția respectivă, pentru că regulile și termenele pot avea detalii pe care nu le ghicești de acasă.
Un sfat practic: cere mai multe exemplare ale certificatului sau copii legalizate, pentru că vor fi necesare la bancă, la furnizorii de utilități, la instituțiile care plătesc pensii sau la notar. Fiecare ghișeu cere, de regulă, un exemplar pe care nu îl returnează.
Alegerea unui serviciu funerar
În scurt timp apare și întrebarea despre organizare. Familiile au dreptul să ia legătura cu unul sau mai multe servicii funerare și să afle ce poate fi oferit, în ce condiții și în ce ordine se fac lucrurile. Nu e obligatoriu să decizi pe loc, iar un serviciu corect nu va insista să hotărăști sub presiune.
Când discuți, ia în considerare câteva aspecte practice: ce se include în ceea ce ți se propune, dacă ai înțeles clar ce este opțional și ce nu, ce documente trebuie să pregătești și cine se ocupă de formalități. Roagă să ți se explice în cuvinte simple tot ce nu înțelegi și cere totul în scris, ca să poți reciti la liniște.
Dacă ai cunoscut dorințele celui plecat, spune-le de la început. Contează dacă a dorit înhumare sau incinerare, dacă avea un loc de veci, ce ceremonie ar fi preferat. Dacă nu a lăsat nimic, hotărârea se ia în familie, fără grabă inutilă.
Cine ce face în familie
În primele ore apare adesea o confuzie: toți vor să ajute, dar nimeni nu știe exact cum. Rezultatul este că unele lucruri se fac de două ori, iar altele rămân uitate. O soluție simplă este să împărțiți sarcinile cât mai clar, chiar dacă pare prea organizat pentru un asemenea moment.
De pildă, o persoană ține legătura cu serviciul funerar, alta anunță rudele apropiate, o a treia se ocupă de acte și de dosarul cu documente, iar altcineva rămâne cu cei mai în vârstă sau cu copiii. Cel mai greu încearcă adesea cel care are cea mai apropiată legătură cu cel plecat, așa că e bine să nu i se pună pe umeri toate sarcinile practice.
Notează pe o foaie ce s-a făcut și ce urmează. Pare un detaliu neînsemnat, dar în zilele de oboseală mare memoria joacă feste, iar o listă scrisă de mână scutește de întrebări repetate.
Ce poate aștepta și ce nu
Nu totul este urgent. Anunțul către toți cunoscuții, curățenia, schimbarea numelui pe facturi, închiderea abonamentelor, formalitățile de succesiune sunt lucruri care vin după aceea, în săptămânile următoare. Încearcă să nu te grăbești să rezolvi totul în primele zile, pentru că riști greșeli și oboseală inutilă.
În schimb, câteva lucruri nu se amână: documentele pentru ceremonie, alegerea datei și a locului, anunțarea celor dragi, hotărârea privind condițiile de păstrare până la ceremonie. Pentru toate acestea, familia primește în mod obișnuit îndrumare de la cei care se ocupă de organizare, și merită să le pui întrebările pe care le ai.
Dacă defunctul avea medicamente sau aparate medicale la domiciliu, întreabă medicul sau farmacistul ce se face cu ele. Nu le arunca la întâmplare și nu le dăruiești fără să te asiguri că este în regulă.
Grija pentru cei rămași
În toată agitația practică, uităm cu ușurință de oameni. Cei care au îngrijit un bolnav luni sau ani își simt trupul epuizat și mintea goală. Bea apă, mănâncă ceva, dormi măcar câteva ore dacă poți. Aceste lucruri banale țin în picioare un om care are încă zile grele de străbătut.
Dacă ai copii în casă, spune-le adevărul într-un limbaj pe înțelesul lor, fără ocolișuri care îi încurcă. Copiii simt când se întâmplă ceva și se liniștesc mai repede dacă sunt incluși, în măsura posibilului, într-o discuție sinceră.
Nu te simți obligat să fii puternic în fața tuturor. Plânsul, tăcerea și dezorientarea fac parte din acest drum. Apropiații care întreabă ce pot face au, de obicei, nevoie să li se dea o sarcină concretă, iar tu poți să le oferi una.
Dacă decesul are loc la spital
Situația este diferită atunci când omul se află internat. Constatarea se face de personalul medical, iar actele medicale se întocmesc în unitate. Familia este anunțată și primește explicații despre următorii pași, inclusiv despre locul unde rămâne trupul până la preluare și despre documentele care se cer. Întreabă fără reținere ce acte trebuie să aduci și cui trebuie să le predai.
În asemenea cazuri, mulți apropiați sunt copleșiți de camera de așteptare, de coridoare, de lumina rece. Dacă poți, vino însoțit. O a doua persoană ține minte ce s-a spus, scrie numele celor cu care ai vorbit și îți aduce o apă sau un pulover. Sunt gesturi mărunte, dar în astfel de ore fac mult.
Cere și efectele personale ale celui decedat, hainele, telefonul, ochelarii, și verifică dacă au fost predate toate. Ține minte că poți cere o copie a documentelor medicale importante, pe care le vei folosi mai târziu pentru formalități.
Cum anunți rudele fără să faci greșeli
Este o sarcină delicată, mai ales când trebuie să suni persoane în vârstă sau rude care nu știau cât de grav era omul. Alege cuvinte simple, spune adevărul fără ocolișuri și lasă timp pentru reacția celuilalt. Nu e nevoie să dai toate detaliile din primul minut, ci doar vestea și, dacă se poate, ce urmează.
Începe cu cei mai apropiați, apoi cu ceilalți, și ține o listă ca să nu uiți pe nimeni. Cere ajutorul unui frate, al unui văr sau al unui prieten bun, care poate transmite vestea mai departe, ca să nu repeți aceeași conversație grea de douăzeci de ori. Spune-le ce informații pot da mai departe și ce rămâne deocamdată între voi.
Dacă citești acest text într-o perioadă liniștită, aproape sigur ai timp să faci ceva util: un dosar simplu cu actele esențiale ale familiei. În el pot intra buletinele, certificatele de naștere și de căsătorie, documentele casei, contractele importante, o listă cu numerele de telefon ale rudelor apropiate și ale medicului de familie.
Spune cel puțin unei persoane de încredere unde se găsește. Verifică o dată pe an dacă lista este actualizată. Nu e o activitate plăcută, dar dă liniște, și într-o zi dificilă poate face diferența dintre ore pierdute căutând hârtii și ore petrecute alături de cei dragi.
Mai e un lucru de reținut: nu există ordine perfectă și nu există greșeală care să nu se poată îndrepta. Dacă ai uitat să ceri un document, vei reveni. Dacă ai sunat prea târziu pe cineva, vei explica. Esențial este ca, în mijlocul acestor ore, să nu uiți că și tu ai nevoie de grijă, nu doar cel plecat.
