Ajutorul de deces este, pentru multe familii, singurul sprijin financiar care ajunge rapid după o pierdere: legea prevede plata în termen de 24 de ore de la solicitare. Tocmai pentru că se cere într-un moment în care nimeni nu are răbdare să citească texte legale, în jurul lui s-au strâns multe informații greșite.
Cadrul s-a schimbat în ultimii ani. Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, aplicabilă din septembrie 2024, a reașezat regulile privind ajutorul de deces, iar valoarea se modifică anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Mai jos sunt întrebările pe care le primesc cel mai des casele de pensii și firmele de servicii funerare, cu miturile care circulă și cu ce prevede, de fapt, legea.
Cât valorează ajutorul de deces în 2026 și cine îl plătește
Cuantumul nu este o sumă fixă, ci este egal cu câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul respectiv. Reperele recente: 7.567 de lei în 2024 și 8.620 de lei în 2025. Pentru 2026, suma este stabilită tot prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și se situează în jurul pragului de 9.000 de lei, însă valoarea exactă se verifică la casa teritorială de pensii sau pe site-ul Casei Naționale de Pensii Publice: se actualizează o dată pe an, iar cifrele care circulă pe forumuri sunt frecvent expirate.
Când persoana decedată este un membru de familie al unui asigurat sau al unui pensionar, ajutorul se acordă la jumătate din acest cuantum, adică aproximativ 4.300–4.500 de lei la nivelurile actuale. Dosarul se depune, în majoritatea situațiilor, la casa teritorială de pensii; pentru șomerii indemnizați plata se face prin agenția pentru ocuparea forței de muncă, iar pentru personalul din apărare, ordine publică și siguranță națională, prin structurile proprii, cu reguli separate de calcul. Angajatorii nu mai administrează plata din contribuții, așa cum se întâmpla înainte de transferul contribuțiilor sociale la angajat, în 2018 — o confuzie care încă trimite oameni la resurse umane în loc de ghișeul casei de pensii.
Mit: „banii vin automat, nu trebuie depusă nicio cerere”
Fals. Ajutorul de deces nu se acordă din oficiu, nici măcar atunci când decedatul era pensionar aflat în plată în aceeași casă de pensii. Cineva trebuie să depună o cerere însoțită de un dosar care conține, de regulă:
- cererea completată de solicitant, cu datele decedatului;
- certificatul de deces, în original și în copie — originalul se restituie după verificare;
- actul de identitate al solicitantului;
- documentele care dovedesc calitatea invocată: certificat de căsătorie sau de naștere, act de tutelă ori curatelă;
- pentru persoanele care nu sunt rude, facturile și chitanțele emise pe numele lor, ca dovadă a cheltuielilor;
- după caz, adeverința de la angajator care atestă calitatea de asigurat.
Ajutorul se acordă unei singure persoane, în ordinea prevăzută de lege: soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau moștenitorul, iar în lipsa acestora, persoanei care dovedește cu acte că a suportat cheltuielile. Dreptul nu se stinge a doua zi după înmormântare: cererea poate fi depusă în termen de trei ani de la data decesului.
Mit: „se acordă doar dacă decedatul era pensionar”
Dreptul se naște și în cazul asiguraților — salariați, persoane cu contract de asigurare socială, șomeri indemnizați — nu doar al pensionarilor. Ajutorul chiar nu se cuvine în cazul persoanelor care nu au fost niciodată asigurate și nu au avut calitatea de pensionar. Acolo, singura variantă rămâne ajutorul de înmormântare sau ajutorul de urgență acordat de primărie din bugetul local, cu anchetă socială și cu sume care variază de la o localitate la alta, de regulă între 500 și 3.000 de lei. Nu este un drept automat, ci o hotărâre a autorității locale, iar soluționarea depășește frecvent data înmormântării.
A doua confuzie ține de ajutorul pentru un membru de familie. Un asigurat care își pierde soțul, copilul, părintele sau bunicul poate primi jumătate din cuantum, însă definiția legală este strictă: soțul, copiii până la 18 ani sau până la 26 de ani dacă își continuă studiile, copiii incapabili de muncă indiferent de vârstă, precum și părinții și bunicii oricăruia dintre soți. Un frate, o mătușă sau un văr nu intră în această categorie, indiferent cine a plătit înmormântarea; acolo funcționează doar varianta „persoana care a suportat cheltuielile”, și numai dacă decedatul era el însuși asigurat sau pensionar.
Mit: „ajutorul de deces acoperă înmormântarea”
Este mitul cu cele mai costisitoare consecințe, pentru că familiile își fac bugetul plecând de la o sumă care, în realitate, acoperă o parte din cheltuieli. Repere orientative pentru 2026:
- pachet funerar de bază — sicriu simplu, pregătirea corpului, capelă, transport local, personal: 4.500–8.000 de lei în orașele mici și mijlocii, 7.000–15.000 de lei în București și în marile centre urbane;
- incinerare: taxa propriu-zisă 1.500–3.000 de lei, la care se adaugă urna, de la 200 la peste 1.500 de lei;
- concesiunea unui loc de veci: de la câteva sute de lei în cimitirele comunale până la 5.000–20.000 de lei în cimitirele aglomerate din marile orașe, plus taxa anuală de întreținere;
- monument funerar: 3.000–15.000 de lei, în funcție de material;
- slujbă, praznic și pomeni: 2.000–6.000 de lei.
Adunate, cheltuielile ajung frecvent la 9.000–20.000 de lei, iar ajutorul de deces acoperă realist între o treime și jumătate din total.
Întrebări frecvente în primele 72 de ore
În cât timp trebuie declarat decesul? În trei zile calendaristice de la data încetării din viață, termen care include ziua decesului și ziua declarării. În caz de moarte violentă sau atunci când decesul este constatat mai târziu, termenul este de 48 de ore de la data decesului ori de la găsirea corpului, iar dosarul are nevoie de dovada eliberată de parchet. Certificatul de deces se eliberează gratuit, la fel ca adeverința de înhumare sau de incinerare, care se dă o singură dată și fără de care cimitirul ori crematoriul nu poate prelua decedatul.
Este obligatoriu să treacă 24 de ore? Da. Înhumarea sau incinerarea nu se pot face mai devreme de 24 de ore de la deces, potrivit normelor privind manipularea cadavrelor umane. Excepțiile se stabilesc de autoritatea sanitară, nu de familie.
Trebuie scoase protezele și implanturile? Implanturile dentare din titan și lucrările protetice, tot mai frecvente pe fondul răspândirii soluțiilor prezentate în materialul despre tratamentele moderne pentru dinți lipsă, nu împiedică incinerarea: metalele rămân în cenușă și sunt separate la final. Stimulatoarele cardiace, în schimb, trebuie extrase înainte, pentru că bateria poate exploda în cuptor; extracția se face de personal medical, iar crematoriile cer o declarație scrisă că dispozitivul a fost îndepărtat.
Dacă decesul a survenit în altă localitate sau în străinătate? Transportul intern se tarifează, în general, la 4–6 lei pe kilometru. Repatrierea din țările europene costă, orientativ, între 1.500 și 4.000 de euro, iar dosarul consular adaugă câteva zile la termenele obișnuite.
Mit: „ajutorul se împarte între moștenitori și se impozitează”
Ambele afirmații sunt false. Suma se plătește integral unei singure persoane, nu se fracționează între copii sau între rude, iar atunci când se prezintă mai mulți solicitanți casa de pensii aplică ordinea prevăzută de lege; neînțelegerile privind împărțirea banilor se rezolvă între rude, nu la ghișeu.
Fiscal, ajutorul de deces nu este venit impozabil: Codul fiscal include ajutoarele de înmormântare în categoria veniturilor neimpozabile, deci nu se rețin impozit și nici contribuții sociale. Același regim se aplică ajutoarelor de înmormântare acordate de angajator prin contractul colectiv de muncă, distincte de cel de la stat și cumulabile cu acesta. Multe familii nu le solicită pentru că nu știu că există: merită verificat contractul colectiv, unde sumele variază de la un salariu minim până la câteva mii de lei.
Mit: „firma de servicii funerare încasează ajutorul în locul familiei”
Aici răspunsul are nuanțe. Este legitim ca o firmă să ajute la întocmirea și depunerea dosarului, iar pentru familiile aflate în alt oraș sprijinul chiar contează. Banii se cuvin însă persoanei îndreptățite, iar orice aranjament prin care suma este reținută direct de furnizor trebuie să apară explicit în contract. Înainte de a semna un document în capelă sau în camera mortuară, merită verificate patru lucruri:
- devizul să fie detaliat pe poziții, nu o sumă globală „la pachet”;
- facturile să fie emise pe numele persoanei care va depune dosarul la casa de pensii, altfel dovada cheltuielilor devine dificilă;
- orice clauză privind reținerea ajutorului să precizeze în scris ce se întâmplă cu diferența, dacă suma încasată depășește costul serviciilor;
- împuternicirea să fie limitată la depunerea dosarului, dacă familia vrea să păstreze controlul asupra încasării.
Regula practică este simplă: două lucruri se verifică la sursă — valoarea ajutorului pentru anul curent și lista exactă de acte, care poate diferi ușor de la un ghișeu la altul, în funcție de situația decedatului. Sumele „garantate”, termenele inventate și obligațiile care nu apar în niciun text legal merită tratate ca zvonuri până la confirmarea instituției care face plata.
