În anumite sâmbete din an, bisericile se umplu dis-de-dimineață de oameni cu coșuri în mâini. În ele sunt colivă, colaci, vin, lumânări, fructe și o foaie pe care sunt scrise, cu grijă, numele celor dragi care au plecat. După slujbă, mulți merg la cimitir, curăță mormintele, aprind lumânări și împart pomană vecinilor de mormânt. Sunt zilele numite în popor Moșii sau Sâmbetele morților, momente în care o comunitate întreagă își amintește, împreună, de cei care nu mai sunt.
Pentru mulți români, aceste zile sunt la fel de importante ca pomenirile personale de la 40 de zile sau de la un an. Ele leagă familia de șirul lung al înaintașilor, de bunici și străbunici pe care cei tineri poate nu i-au cunoscut niciodată. În acest articol afli ce sunt pomenirile de obște, care sunt principalele zile de Moși, ce se pregătește de obicei, ce este pomelnicul și cum se îngrijesc mormintele. Obiceiurile diferă de la o zonă la alta, așa că descrierea de față este una generală.
Ce sunt pomenirile de obște
Pe lângă pomenirile făcute de fiecare familie pentru un anumit om drag, Biserica Ortodoxă a rânduit câteva zile în care sunt pomeniți toți cei adormiți, de la începutul lumii până astăzi. Sunt numite pomeniri „de obște”, adică ale tuturor. În aceste zile, se oficiază slujbe de pomenire în care preotul citește numele aduse de credincioși, iar rugăciunea se face și pentru cei care nu mai au pe nimeni să-i pomenească.
Sâmbăta este, în tradiția creștină, ziua dedicată în mod special pomenirii celor adormiți. De aceea, aproape toate aceste pomeniri au loc sâmbăta, iar în popor ele au primit numele de Sâmbetele morților. Cuvântul „Moși” vine de la ideea de strămoși: în aceste zile ne amintim de toți moșii și strămoșii noștri.
Pentru că multe dintre aceste zile sunt legate de data Paștelui, care se schimbă de la un an la altul, și Moșii se mută în calendar. Cel mai simplu mod de a ști când cad este să consulți calendarul bisericesc sau să întrebi la parohie.
Pomenirile de obște au și o dimensiune de solidaritate. Sunt oameni care au murit departe de casă, fără rude, sau ale căror familii s-au risipit. Prin rugăciunea comună, nimeni nu rămâne nepomenit. Mulți credincioși adaugă, de altfel, pe pomelnic și formula „și pe toți cei adormiți”, tocmai pentru a-i include în rugăciune și pe cei uitați.
Principalele zile de pomenire
Numărul și numele acestor zile pot varia ușor de la o regiune la alta, dar câteva sunt cunoscute aproape peste tot.
Moșii de iarnă
Se țin în sâmbăta dinaintea Lăsatului sec de carne, cu puțin timp înainte de începerea Postului Mare. În multe familii, se pregătesc colivă, colaci și mâncăruri calde, iar pomana se împarte vecinilor și săracilor. Pentru că vremea este adesea rece, multe familii aleg să dea mâncare gătită, pâine și lumânări, iar vizita la cimitir este mai scurtă decât în alte perioade ale anului.
Sâmbetele din Postul Mare
În timpul Postului Paștelui, mai multe sâmbete sunt dedicate pomenirii morților. Credincioșii aduc la biserică pomelnice și colivă, iar unele familii merg și la cimitir. Pentru că este perioadă de post, mâncărurile date de pomană sunt de post, iar atmosfera acestor zile este una de reculegere și de rugăciune.
Moșii de vară
Se țin în sâmbăta dinaintea Rusaliilor și sunt, poate, cei mai cunoscuți Moși. În multe zone, se dau de pomană vase noi, căni sau ulcele cu apă, lapte ori vin, împodobite cu flori și cu o lumânare, alături de colaci și de primele fructe ale verii, mai ales cireșe. În unele sate, ziua este cunoscută și drept Moșii de Rusalii, iar casele și mormintele se împodobesc cu ramuri verzi și flori de câmp. Este o pomenire luminoasă, în care tristețea se împletește cu bucuria verii.
Pomenirea de toamnă
În multe locuri, și toamna există o sâmbătă a morților, înaintea unor sărbători importante din această perioadă. Este momentul în care mormintele sunt pregătite pentru iarnă, iar familiile aduc din roadele toamnei.
Ce se pregătește pentru Moși
Pregătirile pentru Moși sunt, în multe familii, un ritual în sine, la care participă mai multe generații. Lista diferă de la o zonă la alta, dar cuprinde de obicei:
- coliva, din grâu fiert și îndulcit, simbol al învierii;
- colacii, uneori împletiți în forme tradiționale;
- vinul sau, în unele zone, apa, folosite la slujba de pomenire;
- lumânările, aprinse la biserică și la morminte;
- pomelnicul, cu numele celor pomeniți;
- vase și obiecte date de pomană, potrivit obiceiului locului;
- fructe și mâncăruri de sezon, care se împart celor din jur.
Nu este nevoie de abundență. Mai importantă decât cantitatea este intenția: a pregăti ceva cu grijă, în amintirea celor dragi, și a împărți cu alții.
Pregătirile sunt și un bun prilej de a transmite tradiția mai departe. Copiii pot ajuta la ornarea colivei, la scrierea pomelnicului sau la aranjarea florilor. În timp ce lucrează alături de părinți și bunici, ei aud povești despre străbunicii pe care nu i-au cunoscut și învață, fără lecții formale, că amintirea celor plecați face parte din viața familiei.
Pomelnicul, lista celor pomeniți
Pomelnicul este o foaie pe care se scriu numele celor pentru care se cere rugăciune. De obicei, are două părți: una pentru cei vii, cu titlul „pentru sănătate”, și una pentru cei adormiți, „pentru odihnă”. La Moși, accentul cade pe a doua listă, în care familiile trec numele părinților, bunicilor, fraților, prietenilor și ale tuturor celor dragi care au plecat.
Se scriu, de regulă, doar numele de botez, fără nume de familie. Pomelnicul se dă preotului împreună cu o lumânare și, de obicei, cu o mică ofrandă. Mulți oameni păstrează același pomelnic ani la rând, adăugând nume noi atunci când pierd pe cineva. Pentru nepoți, o astfel de listă poate deveni, în timp, un adevărat arbore genealogic al familiei. Merită păstrat un exemplar acasă, într-un loc sigur, alături de fotografiile vechi și de alte documente de familie.
La cimitir, îngrijirea mormintelor
După slujba de la biserică, multe familii merg la cimitir. Este un prilej de a curăța mormântul, de a smulge buruienile, de a spăla crucea sau monumentul, de a planta flori și de a aprinde candela. În unele locuri, preotul trece prin cimitir și citește rugăciuni la mormintele unde este chemat.
Lumânările aprinse pe morminte dau cimitirelor, în aceste zile, o atmosferă aparte, de lumină și liniște. Sensul lor este legat de rugăciune și de credința în viața veșnică; despre simbolistica lor bogată poți citi în articolul despre semnificația lumânărilor în ritualurile funerare.
Pentru cei care locuiesc departe și nu pot ajunge la mormintele familiei, există soluții: o rudă din apropiere, parohia sau serviciile de întreținere a mormintelor oferite de unele firme funerare pot avea grijă de locul de veci. Rugăciunea și pomelnicul pot fi duse la orice biserică, oriunde te-ai afla.
În aceste zile, cimitirele sunt aglomerate, iar câteva reguli de bun-simț fac vizita mai liniștită pentru toți: grija să nu calci pe mormintele vecine, lumânările așezate în suporturi sigure, departe de florile uscate, resturile de ambalaje strânse și duse la containere. Un salut și câteva vorbe schimbate cu vecinii de mormânt, pe care îi întâlnești poate doar la Moși, întăresc și ele sentimentul de comunitate.
Pomana de Moși
Inima zilelor de Moși este pomana. Familiile împart celor din jur, vecinilor de la cimitir, săracilor de la poarta bisericii sau rudelor, ce au pregătit: colivă, colaci, fructe, vase, lumânări. Cel care primește spune, de obicei, „Dumnezeu să-i ierte” sau „Bogdaproste”, cuvinte prin care se alătură pomenirii.
În credința populară, ceea ce se dă în aceste zile ajunge, într-un fel, la cei plecați. Dincolo de credință, gestul are o valoare umană profundă: amintirea celor dragi devine milostenie pentru cei vii. Multe familii aleg astăzi să dea o parte din pomană unor instituții care ajută oameni în nevoie: cămine de bătrâni, centre pentru copii, cantine sociale sau parohii care distribuie alimente. Este un mod de a păstra spiritul obiceiului, chiar și atunci când nu mai există vecinii cu care se împărțea odinioară. Despre sensul acestui obicei am scris mai pe larg în articolul despre ce înseamnă pomana și care este rolul ei tradițional.
Luminația și alte tradiții de pomenire
Nu doar ortodocșii au zile dedicate celor adormiți. În comunitățile catolice și protestante din România, mai ales în Transilvania și Banat, la începutul lunii noiembrie se ține Luminația sau Ziua morților, când cimitirele se umplu de lumânări aprinse seara, într-un spectacol de lumină tăcută. În multe orașe, familii de confesiuni diferite participă împreună, din respect pentru vecini.
Toate aceste tradiții au în comun aceeași nevoie profund omenească: de a nu-i uita pe cei care ne-au precedat. Pe lângă zilele din calendar, fiecare familie își poate crea propriile ritualuri de amintire, despre care găsești idei în articolul despre cum poți păstra memoria unei persoane dragi.
Moșii și Sâmbetele morților ne amintesc că nu suntem singuri, ci veriga unui lanț lung de generații. O lumânare aprinsă, un nume rostit la slujbă și o farfurie de colivă împărțită cu un vecin sunt gesturi mici, dar pline de sens. Păstrate cu înțelegere și transmise copiilor, ele fac ca amintirea celor dragi să rămână vie.
Foto: Anna Shvets / Pexels
